We are a different breed of photographers.
Valorificarea inspirației și creativității noastre este imperios necesară; dintr-un punct de vedere profesional, disciplina și pasiunea definesc toate proiectele create de noi activând potențialul nostru maxim.
Fiind inspirat de tatăl meu, un excelent fotograf, am ținut pentru prima dată în mână o cameră foto când aveam 14-15 ani. Timpul a trecut și, iată-mă, bucurându-mă de fiecare dată când fac o fotografie, însă pretențiile mele au crescut și cresc constant.
Am abordat multe genuri ale fotografiei. De la cea jurnalistică, încă din 1986, Revoluția din 1989, ziarul Adevărul și mai apoi ziarul Ultimul Cuvânt. Sunt fondatorul nucleului de fotografi ai agenției Mediafax – Profoto. Colaborarea cu trustul Media Pro s-a concretizat in foarte multe fotografii pentru revistele ProTvMagazin, The One, Maxim, CSID, Promotor și Playboy, la a cărei aniversare de 100 de numere, semnătura mea se afla pe nu mai puțin de 71 de coperți și pictoriale principale.
În tot acest timp am fost onorat să colaborez cu Teatrul Național București și Teatrul Nottara unde am făcut imagini din spectacole memorabile. Începând cu 2001, statutul meu este de freelancer photographer, iar colaborările s-au extins spre on Vogue, agenții de creație, fiind din ce în ce mai mult implicat în fotografia concept. Creez imagini pentru cataloage de produs (food&drink, fashion, bijuterii), arhitectură și design interior, fotografie de spectacol de jazz, simfonică, balet și dans contemporan. Cu mare plăcere fac fotografie portretistică și de eveniment pentru multe corporații și firme cu profiluri foarte diverse.
Având un istoric de 8 expoziții personale și 12 de grup, acum lucrez la noi proiecte. Unul dintre acestea este continuarea firească a ultimei expoziții personale intitulată „Gloryifing The Body”. Sunt in continuare interesat de fotografia jurnalistică și documentară, făcând noi imagini cu caracter social și am ținut o serie de workshopuri fotografice.
N-am știut dintotdeauna că vreau să fac fotografie, deși m-am născut într-o familie cu adevărați maeștrii ai acestei frumoase îndeletniciri.
Când a venit vremea studiilor universitare, mi-am ales relaționarea cu oamenii și m-am apucat să studiez psihologia. Dar destul de repede am înțeles că la sfârșitul acestui drum nu voi găsi ceea ce mi-ar plăcea, chiar dacă oamenii, ca atare, mă fascinează. Între timp, au apărut doi sori în viața mea, Victor și Kira, iar totul a început să se învârtească în jurul lor. Inclusiv primul meu aparat de fotografiat profesional. Și uite așa a început totul: un surâs, o lacrimă mâturând un obrăjor, exuberanță, concentrare, abandon pe-o geană-a lui Moș Ene, lumină desenând emoții, umbre negociind speranțe...
Chiar și când tema n-a mai fost liberă, ci a purtat povara responsabilității comerciale, am căutat să ajung la esența miresmei ascunse într-un șip în care, dincolo de un produs cosmetic, se afla pasiune, se aflau aromele naturii, se afla un vis. Apoi am tot căutat: în farfurii - texturi, culori și forme care să bucure nu numai privirea, ci și papilele gustative; în natură - clipe cu valoare de veșnicie, detalii care să reprezinte o întreagă lume, emoții, stări și, uite-așa, treptat am revenit la oameni, la sentimentele și la trăirile lor.
Mă gândesc chiar să-i dau un nume acestei preocupări ale mele aflată la intersecția fotografiei cu psihologia. I-aș spune psiPHOTOlogie, și, acum, la 30 de ani, m-aș considera egala micuților mei îngerași, la început de drum, gata să descopăr lucruri noi, gata să cresc, gata să duc orice provocare până la capăt, gata să îmi îndeplinesc un vis.
